Jocul impostorului: cine din cameră se preface că știe cuvântul?

Ce este jocul impostorului și pentru cine e?

E un joc de bluf bazat pe informație: aproape toți știu cuvântul, unul nu, și toată lumea vorbește ca și cum l-ar ști. Jucătorii buni dau indicii evidente pentru cei din interior și inutile pentru străin. Un impostor bun ascultă, copiază tonul și spune cu încredere o propoziție care nu angajează la nimic.

E pentru grupurile cărora le place să vorbească mai mult decât să apese pe ecran: prieteni la masă, colegi la o petrecere de birou, verișori adunați de sărbători.

Cum se desfășoară o rundă din jocul impostorului?

Introduci jucătorii, alegi o categorie sau lași la întâmplare și decizi câți impostori sunt. Apoi telefonul trece pe la fiecare: jucătorul apasă ca să-și vadă rolul în secret, îl ascunde și dă telefonul mai departe.

După ce toți s-au uitat, primul jucător descrie cuvântul într-o propoziție, iar rândul merge în sensul acelor de ceasornic. După una sau două ture de indicii, toată lumea arată spre cel pe care îl bănuiește. Telefonul dezvăluie apoi cine a fost impostorul.

Ce cuvinte secrete pot apărea în jocul impostorului?

Fiecare categorie are 20 de cuvinte, alese astfel încât să existe mereu un indiciu vag. Câteva exemple, cu genul de indiciu pe care l-ar da un jucător bun:

• Caracatiță, la animale: „n-aș vrea să fac skandenberg cu ea”
• Croissant, la mâncare: „cel mai bun la opt dimineața, lângă cafea”
• Aeroport, la locuri: „ajungi cu două ore mai devreme și tot alergi”
• Salvamar, la meserii: „stă sus și mai mult se uită”
• Stație spațială, la locuri: „chiria trebuie să fie astronomică”

Care e secretul ca să câștigi când ești impostor?

Încearcă să vorbești printre ultimii în prima tură, ascultă fiecare indiciu și construiește o propoziție care se potrivește cu toate. Nu pune niciodată întrebări, pentru că cei care știu cuvântul nu au nevoie. Dacă te acuză cineva, acuză-l calm înapoi. Și ține pregătită o variantă: chiar dacă ești votat afară, dacă ghicești cuvântul, câștigi tot tu.

De ce a devenit jocul impostorului atât de popular în România?

Pentru că transformă un grup care doar stă pe canapea în detectivi într-un singur minut și răsplătește vorbitul, nu ecranele. La noi se joacă la mesele lungi de Crăciun și de Revelion, când verișorii nu mai știu ce să facă după sarmale, la cabanele din Bucegi, pe hol la cămin și la teambuildingurile de firmă. Bunicii se dovedesc de multe ori cei mai periculoși impostori din cameră.